>
  • Politica

  • Economie

  • Sport

  • Actualitate

  • Editorial

  • Social

  • Dezvaluiri

#COLECTIV: Mărturiile medicilor: Au fost paşi foarte mici. Doamne fereşte de un cataclism

La un an de când 145 de pacienţi arşi au ajuns la 11 spitale din Bucureşti, mulţi murind din cauza infecţiilor dobândite aici, unii dintre medicii care i-au tratat susţin că, deşi speranţa în schimbare a fost mare, paşii făcuţi sunt “foarte mici” şi că ar fi "groaznic" într-o situaţie asemănătoare.

Fac parte din grupul celor care nu au luat drumul străinătăţii, ci au ales să rămână în ţară, să încerce să salveze vieţile pacienţilor greu încercaţi de soartă. Este vorba despre medicii români care au rămas să lucreze la spitale din Capitală, pe zona de urgenţe majore, zone unde nimeni nu şi-ar dori să ajungă.
Medicii, asistentele, infirmierele din 11 spitale din Bucureşti au trăit, în noaptea de 30 spre 31 octombrie 2015 şi în săptămânile de după, momente pe care nu le vor uita niciodată. Le cataloghează simplu: “covârşitoare”, “de cotitură”.
Acum, la un an de la tragedie, emoţia a rămas aceeaşi atunci când îşi aduc aminte prin ce au trecut, alături de victime.
“Chiar fusese o zi foarte aglomerată şi, la început, nici nu mi-am dat seama de amploarea evenimentului. Asta a durat de ordinul minutelor, pentru că pe măsură ce s-au derulat evenimentele şi au început să apară pacienţii arşi, deja nu aveai cum să nu fii implicat. Şi ne-am mobilizat toţi, au sunat acasă şi în jumătate de oră, toată secţia eram aici. Şi ne-am organizat aici, fiecare, toţi dintre noi. (…) Un impact şi emoţional, şi covârşitor prin oboseală, s-a acumulat foarte multă oboseală în zilele alea”, mărturiseşte medicul Ruxandra Mihai, de la Spitalul Bagdasar Arseni, amintindu-şi acum, la un an, momentul primirii tinerilor arşi.
Medicii şi-au pus şi ei speranţa în fenomenul "Colectiv", speranţa că va veni o schimbare, că aceasta nu va fi de moment şi că se vor putea asigura tratatamente la fel de moderne ca în ţările "civilizate". La un an de atunci, recunosc însă că s-au făcut “paşi mici, foarte mici”, este “încă foarte puţin” şi că multe au rămas doar pe hârtie.
“Sunt foarte multe lucruri care încă nu s-au împlinit, au rămas numai pe hârtie şi noi sperăm în continuare că dacă s-au pornit pe un drum bun, să se continue! Pentru că este, încă, mult prea puţin, mult prea puţin.(...) Din păcate, noi speram la mult mai mult. Adică, speram să vedem mijloace moderne de tratament pentru arsuri, cu investiţii importante, pentru că e foarte important dacă vrei să faci medicină de calitate, atunci investiţiile sunt foarte mari. Casa de Asigurări nu a adus banii necesari spitalului, din câte am înţeles de la managerul spitalului, ba chiar nu s-au acoperit cheltuielile spitalului pentru pacienţii arşi care au fost aduşi la noi în spital şi, practic, cele trei paturi au fost ocupate în permanenţă toată această perioadă ”, a declarat, pentru MEDIAFAX, şeful secţiei de chirurgie plastică de la Spitalul Bagdasar Arseni, Andrei Carantino.
Medicul spune că pentru tratarea arşilor nu este încă o sală de tratament şi nici personal.
„Este nevoie de o sală, încă o sală pentru operaţie special pentru tratamentul arşilor, nu putem să îi amestecăm cu alţi pacienţi din alte secţii. De asemenea, e nevoie de personal, poate nu neapărat doctori, ci asistente, infirmiere care să ajute la tratamentul unui astfel de pacient. Tot timpul trebuie să fie schimbat, să fie întors de pe o parte pe alta. Noi astea am ajuns să le facem noi, doctorii. (...) Doamne fereşte, dacă vine un cataclism (...) este, ar fi groaznic! Şi trebuie să ne gândim foarte bine...”, spune Carantino.
“Deci, mulţi ne-am pus foarte multe speranţe în momentul acela. Că au fost sau nu au fost înfăptuite, asta e mai puţin, cum să vă zic, poţi să le ,«iei» că sunt în curs de desfăşurare. Şi sperăm ca acel moment să fi schimbat ceva. Dar paşii sunt foarte, foarte mici, totuşi!”, completează medicul Ruxandra Mihai.
Doctorii mărturisesc că au rămas cu "multe regrete" şi sunt destul de multe lucrurile pe care şi le impută. Cadrele medicale vorbesc însă şi de arşi de la Colectiv care le-au dat lecţii de veselie şi putere.
"Am avut şi pacienţi foarte gravi şi pacienţi mai puţin gravi, cu care au fost momente nesecate de veselie şi de faptul că «viaţa merge mai departe». Şi viaţa a mers mai departe şi cu bune şi cu rele şi ...în viaţă este cuprinsă şi moartea. E partea noastră. Şi am mers mai departe. Dar noi am vrea să se schimbe ceva în sistem, am vrea să se schimbe ceva. Pur şi simplu priveşti în ochii lor şi atunci trebuie să fii deschis şi onest şi cu tine însuţi, ca să poţi să fii onest cu ei (...) Ei sunt nişte băieţi minunaţi, cei care au fost aici. Ne-au şi cântat... Deci eu îi iubesc, din toată inima mea îi iubesc! Şi pe Alex Pâncu, şi pe Marian Leuşteanu, şi pe Andrei Trifu, şi pe Andrei Bud", spune medicul Ruxandra Mihai.
Despre prietenii vorbeşte şi şeful secţiei de chirurgie plastică care descrie momente "extraordinare" organizate de unii dintre tinerii trataţi la Bagdasar-Arseni, după externare.
"Ce mi-a rămas în cap a fost un moment absolut extraordinar. La un moment dat, eu din dorinţa de a schimba puţin psihicul lor, am spus «hai, vindecaţi-vă mai repede ca să mergem să bem o bere cu toţii!». Ei bine, s-a împlinit! Când ei au plecat din spital, la un moment dat s-au organizat, ne-au sunat şi au zis «haideţi, că noi ne-am făcut bine, haideţi să mergem la o bere împreună!» şi am fost, într-adevăr împreună, la un local civilizat. Poate pentru noi era un lucru obişnuit, dar pentru ei a fost un moment extraordinar. Şi l-am simţit şi l-am văzut. Pentru ei era prima ieşire după nenorocire. A fost un moment în care toţi au simţit că trăiesc iar. A fost un moment în care toţi ne-am bucureat că eram împreună, cu toţii ne-am bucurat. Ei au simţit mult mai intens, au trăit mult mai intens momentul ăla, un moment fantastic, pentru că şi-au dat seama că trăiesc şi că pot să revină la viaţa normală pe care o duceau înainte, chiar dacă erau încă bandajaţi, chiar dacă erau încă...dar a fost un moment fantastic", spune Andrei Carantino.
Medicul regretă însă anumite declaraţii făcute atunci de unii colegi, de autorităţi şi de presă.
"Regret că au fost declaraţii, trebuie să le spun, chiar dacă se supără cineva, la un moment dat prosteşti şi din partea unor colegi, dar şi din partea unor autorităţi şi din partea presei chiar. Şi am spus prosteşti nu fiindcă nu mi-a venit alt cuvânt, dar mi-au demonstrat că nu se ştie despre ce e vorba într-o asemenea situaţie, nu s-a înţeles prin ce au trecut oamenii ăştia şi nu s-a înţeles foarte bine ce ar trebui făcut ca să ne putem descurca mai bine şi noi şi ei în astfel de situaţii", adaugă doctorul.(Mediafax)

Postat în:: , ,

ziarul universul

Ziarul Universul

Săptămânal de informare, anchetă şi comentarii. Fondat: 1884 Luigi Cazzavillan, 2001 Ion Cilica-Deaconu Contact.

Lasa un comentariu