>
  • Politica

  • Economie

  • Sport

  • Actualitate

  • Editorial

  • Social

  • Dezvaluiri

ANALIZĂ Ce rezolvă Iohannis cu referendumul? Marele risc al consultării populare convocate de preşedinte


Preşedintele Klaus Iohannis convoacă un referendum pe teme de interes naţional, ale cărui rezultate, dacă vor fi validate, nu sunt menţionate explicit de lege ca fiind obligatorii. Cu toate acestea, specialiştii consultaţi de Gândul explică faptul că, după cum a decis Curtea Constituţională în 2012, ele sunt obligatorii în sensul că Parlamentul sau Guvernul nu poate legifera contrar rezultatului referendumului.

Cu toate acestea, nu există o sancţiune legală directă dacă voinţa populară nu este respectată, cum de altfel nu există sancţiuni nici pentru neaplicarea deciziilor Curţii Constituţionale.
„Nu înţeleg nimic, nici Dragnea, nici Iohannis. E foarte complicat”, arată profesorul de drept constituţional Gheorghe Iancu, fost Avocat al Poporului.
El consideră că preşedintele nu avea motive constituţionale să renunţe la tema graţierii la referendum şi că politicienii fac confuzii, voite sau nu, între prevederile Constituţiei. De altfel, Iohannis a anunţat de la Strasbourg că nu a pomenit de graţiere în scrisoarea către Parlament, pentru că „aşa i s-a părut cel mai potrivit”.
Experţii consultaţi consideră că marele risc al acestui referendum convocat de Klaus Iohannis ţine de cât de vag va fi formulată întrebarea sau întrebările sale, pentru că o întrebare de tipul „susţineţi lupta anticorupţie” ar duce această consultare populară în irelevanţă, lucru pe care deja marşează şi Liviu Dragnea sau premierul Sorin Grindeanu, care afirmă zâmbitori că şi ei susţin lupta anticorupţie.
„Întrebăm poporul dacă legile mai trebuie respectate în România?”, se întreabă în acest sens judecătoarea Dana Gîrbovan, preşedintele UNJR.
Spre deosebire de referendumurile privind modificarea Constituţiei sau demiterea preşedintelui ţării, pentru cele consultative privind teme de interes naţional, aşa cum este cel convocat de preşedintele Klaus Iohannis, legea 3/2000 privind referendumul nu prevede explicit faptul că rezultatele sale sunt obligatoriu de pus în aplicare de legiuitori.
Cu toate acestea, o decizie a Curţii Constituţionale din 2012 arată că Parlamentul sau Guvernul nu poate să emită legi şi norme care să contravină voinţei populare exprimate la un astfel de referendum, acest lucru încălcând Constituţia României. Atunci, a fost invocat referendumul organizat de Traian Băsescu în 2009, unde peste 83% din cei prezenţi la vot au cerut parlament unicameral şi reducerea numărului parlamentarilor la 300. Rezultatul referendumului nu a fost pus până în prezent în aplicare, însă USL intenţiona în 2012 să modifice legea alegerilor parlamentare şi a celor locale, într-un sens care, printre alte efecte, ar fi dus la creşterea numărului de parlamentari, deci ar fi contrazis referendumul din 2009.
„Curtea constată că reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art.1, 2 şi 61”, arată decizia 682 din 2012 a CCR.
Curtea a arătat că „referendumul, indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului naţional din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale. (…) Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară, nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului”.
Rezultatele referendumului, obligatorii. De ce nu s-au aplicat cele din 2007 şi 2009: „A fost o măgărie”
Profesorul de drept Ioan Stanomir, doctor în drept constituţional, a explicat pentru Gândul că în ciuda faptului că rezultatul referendumului convocat de Klaus Iohannis nu este obligatoriu de aplicat direct, el reprezintă un „mandat imperativ”, iar legiuitorii nu au voie să dea legi „diametral opuse” voinţei populare.
„Referendumul nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, însă el este generator de efecte semnificative pe plan politic, fiind un fel de mandat imperativ pe care poporul l-ar da Parlamentului şi Guvernului în momentul unui vot nefavorabil graţierii şi modificării Codurilor Penale. Rezultatul trebuie pus în aplicare, dat fiind faptul că este voinţa poporului, dar tehnic în Constituţie nu i se atribuie un caracter obligatoriu. Dar din punct de vedere politic şi al deciziei Curţii Constituţionale, firesc ar fi să se ia în considerare efectele lui şi Guvernul să se abţină de la legiferare prin ordonanţă de urgenţă pe această temă, în acest mod. Să nu se legifereze împotrivă, să nu se încalce voinţa populară, să nu se ajungă la o soluţie diametral opusă celei îmbrăţişate de popor”, a explicat Ioan Stanomir, pentru Gândul.
Profesorul de drept constituţional Gheorghe Iancu, fost Avocat al Poporului în perioada 2011-2012, explică acelaşi lucru: rezultatele unui referendum sunt obligatorii, indiferent de tipul referendumului. Faptul că în România acest lucru nu a fost respectat „a fost o măgărie”, consideră profesorul.
„Referendumul este facultativ, dar rezultatele sunt obligatorii, poporul s-a pronunţat, nu poţi să-l aduci la urne fără să fie obligatoriu ceea ce spune. Da, au fost alte două cazuri când nu s-a aplicat. E altceva, a fost o măgărie. Efectele lor sunt obligatorii la toate, când l-ai făcut, rezultatul e obligatoriu. Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că indiferent cum este un referendum, rezultatele sunt obligatorii. Chiar dacă nu spune nicăieri în lege, se subînţelege că rezultatele sunt obligatorii. Nu poţi să faci ceva împotriva acelui rezultat”, a explicat Gheorghe Iancu pentru Gândul.
Întrebat cum se iese din situaţia în care legiuitorii – Parlament sau Guvern, nu respectă pur şi simplu rezultatul unui referendum, aşa cum s-a întâmplat după consultările populare din 2009 sau din 2007, în nicio lege neexistând sancţiuni sau pârghii de control pentru această situaţie, Gheorghe Iancu arată că dacă ar fi existat voinţă politică, nu s-ar fi întâmplat acest lucru.
„În dreptul constituţional, nu sunt sancţiunile prevăzute în lege, nu sunt sancţiuni aşa făţişe ca în dreptul penal. Dar aici, în acest caz, dacă nu s-ar aplica rezultatul, ar fi o infracţiune. Şi în cazurile când nu s-a aplicat rezultatul referendumului, dacă într-adevăr se voia, se punea în aplicare. Dar Băsescu nu a vrut, acum ţipă peste tot că acele două referendumuri ale sale nu s-au aplicat. De ce nu a luat nicio măsură? Pentru că erau tot ai lui, în acea perioadă”, spune Iancu, pentru Gândul.
De asemenea, judecătoarea Dana Gîrbovan, de la Curtea de Apel Cluj, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, a arătat acest lucru într-o postare pe Facebook: „Conform unei hotărâri a CCR, chiar dacă referendumul este consultativ, rezultatul acestuia este obligatoriu”.
Marele risc care poate arunca în irelevanţă referendumul: o întrebare vagă. „Şi eu, şi dumneata suntem de acord că suntem împotriva corupţiei”
În scrisoarea trimisă Parlamentului, în care anunţă convocarea referendumului, preşedintele Klaus Iohannis spune că „intenţionez să cer poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa suverană cu privire la următoarea problemă de interes naţional: continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice”.
Deocamdată, formulările sale sunt foarte vagi, însă trebuie ţinut cont că preşedintele nu a anunţat deocamdată ce va întreba propriu-zis la referendum.(Mediafax)

Postat în:: , ,

ziarul universul

Ziarul Universul

Săptămânal de informare, anchetă şi comentarii. Fondat: 1884 Luigi Cazzavillan, 2001 Ion Cilica-Deaconu Contact.

Lasa un comentariu