>
  • Politica

  • Economie

  • Sport

  • Actualitate

  • Editorial

  • Social

  • Dezvaluiri

VIDEO - FOTO: Manifestare culturală „Drumul lui Magheru”organizată la Albeni


 

Comuna Albeni a găzduit astăzi 8 aprilie 2017, manifestarea culturală „Drumul lui Magheru”. Manifestarea evenimentului a început la ora 10. 30, cu intonarea de către Fanfara ”Armonia” din Târgu-Jiu a imnului de stat și slujba comemorativă oficiată de un sobor de preoți urmată de alocuțiuni și depunere de coroane de către autoritățile județene și locale. Evenimentul dedicat fostului căpitan de panduri Gheorghe Magheru, s-a terminat cu o ședință festivă a Consiliului Local prezidată de Primarul comunei Albeni la care au avut loc discursuri evocatoare despre generalul Gheorghe Magheru.


O istorie exemplu pentru pentru generațiile de azi si de măine

Gheorghe Magheru s-a născut la data de 8 aprilie 1802, în Bârzeiu de Gilort, comuna Albeni, județul Gorj și a decedat la 23 martie 1880, București. Asociația Global Inclusion, în parteneriat cu Primăria Albeni, Școala Generală Albeni, Consiliul Județean Gorj și Primăria Municipiului Târgu-Jiu, au organizat ieri 8 aprilie 2017, la Albeni, Manifestarea culturală ”Drumul lui Magheru”. 

Cei din neamul Magheru au ajuns în Gorj la jumătatea sec. al XVII-lea, venind din satul Vidra, com. Vârfuri, ținutul Hălmagiului (azi jud. Arad), de pe valea Crișului Alb. Ei s-au stabilit în anul 1665 în satul Câlnic de pe malul Gilortului, trecând munții de teama nobilimii maghiare la 1640 – 1650.
În anul 1775 este amintit în documente preotul Magheriu Ion, bunicul generalului Gheorghe Magheru. El a avut doi băieți: Șerban, ajuns ofițer, fără copii și Ion, ajuns preot, care a avut doi băieți și șase fete. Gheorghe, băiatul mai mic al preotului Ion, s-a născut în anul 1804, în curtea bisericii din Bârzeiu de Gilort, ajungând o personalitate istorică și socială a sec. al XIX-lea. Gheorghe Magheru a îmbrățișat cariera armelor. În timpul Revoluției din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, la vârsta de 17 ani. Un document al vremii a consemnat participarea lui Gh. Magheru, la 30 martie 1821, sub comanda polcovnicului Iordachi Hristofi la Revoluția lui Tudor Vladimirescu. Să-i curme lui Gheorghe aplecarea spre arme, părinții l-au căsătorit la vârsta de 19 ani cu Ancuța, fiica clucerului Hagi Gheorghe Pleșoian. La 19 aprilie 1825 visteria Țării Românești a făcut cunoscut Isprăvnicatului Gorj – Gheorghe Magheru… a fost trecut în rândul feciorilor de boieri”. La 4 noiembrie 1826 Căimăcănia Craiovei l-a ”vornicit” pe Gheorghe să-i prindă pe ”frații întru hoții ai lui Panciu Crăciun”. Din ”vornicit” în prinderea hoților și apărarea de bandele turcești ce jefuiau Gorjul, Gh. Magheru a ajuns prin curaj și acte de vitejie capzimanul (comandantul) unui corp de armată propriu, format din panduri din zona Oltenia.
Căpitanul de panduri Gheorghe Magheru s-a distins în mod deosebit, prin patriotism și curaj, în războiul ruso-turc din 1828 – 1829 punându-se sub comanda generalului, rus T.P. Pahieu. După victoriile de la Târgu-Jiu dobândite împotriva turcilor, Magheru i-a urmărit până la Plevna unde i-a înfrânt definitiv, fiind decorat de țarul Rusiei cu Ordinul ”Sfânta Ana în grad de cavaler”. În Castagrafia cu boierii Țării Românești la 1829”, Gheorghe Magheru a fost nominalizat ”vistier al doilea, șezător în Gorj”. În anii 1831 – 1833, el, și-a construit o casă în Târgu-Jiu, s-a dedicat magistraturii și a locui aici până în 1846 când fost numit ocârmuitor (prefect) de Romanați. La izbucnirea mișcării revoluționare din 1848, Gheorghe Magheru a fost numit ministru de finanțe în guvernul provizoriu, apoi căpitan general al trupelor de dorobanți și panduri și inspector general al guardiilor naționale. După înfrângerea Revoluției de la 1848 și dizolvarea taberei militare de la Râureni (Vâlcea), pe care a condus-o, Magheru s-a exilat la Viena, unde a stat timp de nouă ani. Revenit în țară la 20 august 1857 s-a dedicat unirii, fiind desemnat deputat al județului Gorj din partea ”clasei proprietarilor celor mari”, dar nu a fost ales în Adunarea legislativă a țării. În anul 1860, Gh. Magheru a fost ales deputat de Gorj, fiind reales în anii 1864 – 1868.
Cu ocazia Războiului pentru independență (1877) generalul Gh. Magheru a îmbărbătat pe ostași și a sprijinit armata română prin acțiuni de colectare de fonduri bănești. După război el a continuat activitatea parlamentară.
Gheorghe Magheru a decedat la 23 martie / 4 aprilie 1880 la București, iar la dorința sa a fost înmormântat la Târgu-Jiu.

                                                                                            Ionel Cilica-Deaconu

Postat în:: , ,

ziarul universul

Ziarul Universul

Săptămânal de informare, anchetă şi comentarii. Fondat: 1884 Luigi Cazzavillan, 2001 Ion Cilica-Deaconu Contact.

Lasa un comentariu