>
  • Politica

  • Economie

  • Sport

  • Actualitate

  • Editorial

  • Social

  • Dezvaluiri

VIDEO: LA STEJARI - GORJ A REAPĂRUT VIDRA !

În afară de monumentele istorice și peisajele mirifice ale Dealurilor acoperite de păduri seculare, localitatea Stejari, Județul Gorj se poate mândri cu o fauna cinegetică de invidiat, pe care turiștii iubitori de animale sălbatice  o pot vedea în pădurile situate pe văile și dealurile aflate pe partea estică și vestică a comunei. Este vorbe despre o mulțime de specii de păsări și animale sălbatice, multe din ele pe cale de dispariție și ocrotite de lege: pisici sălbatice, jderi, viezuri, vulpi, căprior, cerb lopătar, mistreți și, nu în ultimul rând frumoasa   Vidra euroasiatică (Lutra lutra L.,1758) ce aparține familiei Mustelidae, ordinul Carnivora și poate fi întâlnită în Europa, Asia (cu excepția insulelor din sud-est) și nordul extrem al Africii. Dispărută din peisajul cinegetic din multe locuri din țară, datorită braconajului excesiv și necontrolat din partea celor care ar trebui să aplice legea, acest exemplar cunoscut în termeni populari sub denumirea de Vidră, Lutră, Câine de râu, după mai bine de 30 de ani de când am văzut această specie pe malul heleșteului proprietatea părinților mei, am reușit să o surprind astăzi, cu mare bucurie, în pârâul Judele, care poartă această denumire datorită cătunului istoric unde își aveau locuințele judecătorii care judecau în perioada medievală pe cei ce încălcau legea și datorită acestui fapt acest cătun istoric care face parte din comuna Stejari poartă denumirea de Judele, am surprins, ziceam, o vidră mâncând un șarpe în acest pârâu. Este bine de știut că această frumoasă specie de Vidră comunică cu semenii printr-un fluierat caracteristic. Atacată de câini, scoate un sunet strident, amestecat cu un mârâit.Trupul său este adaptat legilor hidrodinamicii, la fel și coada, groasă la bază ce se subțiază spre vârf, utilizată la înaintat și cârmit. Degetele sunt unite de o membrană interdigitală, ajutând foarte mult la înot și propulsat. Capul mic cu o formă hidrodinamică face mult mai facilă înaintarea pe sub apă. Greutatea unui mascul este în general de 6-8 kg, pe când femela cântărește aproximativ 4-5 kg. Acest mustelid poate ajunge la dimensiuni de până la 1 metru și jumătate lungime și la o greutate de 15 kilograme, dovada fiind exemplarul de astăzi, pe care am reușit să-l filmez. Urechile mici sunt adaptate vieții acvatice, fiind prevăzute cu două pliuri ce le acoperă atunci când vidra pătrunde în apă, iar ochii sunt adaptați, putând vedea în apă. Blana are o culoare generală de castaniu închis, mai deschisă ca nuanță pe pântec și ceva mai surie pe partea din față a capului; iarna, blana este mai deasă și mai lucioasă. Din punct de vedere biotopic, prezența vidrei este strâns legată de existența resurselor de hrană. În Romania, vidra este răspândită în întreaga țară, cu deosebire în lacurile și văile apelor mari, dar mai ales în bălțile și Delta Dunării (Brehm, 1964). Existența locurilor bogate în pește, atrage vidra până sus la munte, la peste 1500 de metri, în preajma pâraielor cu păstrăvi. Uneori, în căutarea locurilor prielnice, trece cumpăna apelor, peste creasta munților.Principalul sortiment de hrană pentru vidră îl reprezintă peștele de toate formele și mărimile, căci se încumetă să atace și pește mare pe care, după ce îl răpune, îl scoate pe mal, depozitându-l într-un loc anume sub o piatră sau un buștean, unde îl poate păstra multă vreme, apoi mănâncă doar părțile bune din el. De obicei alege partea sângerie de la bronhiile peștelui și carnea fără oase a spatelui, restul lăsându-l pentru alții. În afara peștelui, vidra mănâncă raci, amfibieni, melci, păsări și șoareci de apă și, din ce am văzut astăzi, și șerpi de apă.                                                                                                                                                            Ionel Cilica-Deaconu

Postat în:: , ,

ziarul universul

Ziarul Universul

Săptămânal de informare, anchetă şi comentarii. Fondat: 1884 Luigi Cazzavillan, 2001 Ion Cilica-Deaconu Contact.

Lasa un comentariu