>
  • Politica

  • Economie

  • Sport

  • Actualitate

  • Editorial

  • Social

  • Dezvaluiri

CINE SALVEAZĂ RÂNCA DE NEPĂSARE ?

Derulăm o poveste despre natură, munți, văi și păduri, o comoară de care am putea să profităm cu vârf şi îndesat, și pe care să o și respectăm în același timp. Din păcate, încurajăm cohorte de investitori fără niciun plan, fără gust și fără respect, să își bată joc de peisaje. În munții Parâng, mai precis la Rânca, pe Transalpina, dar şi în Vidra sau Voineasa există locuri ideale pentru schi, dar şi pentru iubitorii de munte. În goana oarbă după bani, oamenii locului, autoritățile locale, dar și cele de la Bucureşti lasă să fie distruse aceste locuri. Spre exemplu, la Rânca, de aproape 7 ani, canalizarea deversează mizeriile direct în pădure. Aşa arată un colţ de rai în România. Cu munţi, cu văi, păduri şi goluri alpine, cu întinderi în care natura de mii de ani a măiestrit un loc de o frumuseţe aparte care îţi taie respiraţia. Printre stâncile acoperite de flori se rostogolesc în vale cascade învolburate, aici sunt lacuri glaciare şi munţi cât poţi cuprinde cu ochii. E masivul Parâng, cu munţii Novaciului şi vârful Urdele înconjurat de drumul croit printre stânci de romani şi acoperit cu asfalt acum câțiva ani. Acest loc este o comoară pe care natura ne-a lăsat-o moştenire şi de care noi, românii, am putea să profităm din plin. Cea mai înaltă staţiune din România este situată la 1600 de metri altitudine. Impropriu spus staţiune, pentru că aceasta aglomerare de case nu are statul oficial de staţiune. Jumătate este cartier al oraşului Novaci, cealaltă jumătate este în administrarea teritorială, fiscal şi ce-o mai aparţine de comuna Baia de Fier. Dar Rânca este un colţ de rai stricat de oameni care au construit aici fiecare după cum l-a tăiat capul. De cum pătrunzi în localitate, te izbeşte imaginea dezolantă a acestui loc. Coloşi de cărămidă sau bolţari ridicaţi aiurea, neterminaţi, clădiri văruite în toate culorile pământului, construcţii ridicate una în alta, fără nicio normă de urbanism sau arhitectură. De sus, imaginea acestui loc este şi mai revoltătoare. O puzderie de case ridicate pe coama muntelui în goana unora de a face bani din turism sau din dorinţa de a trăi în aer curat. Aici au case parlamentari, procurori, angajaţi ai serviciilor de informaţii, judecători, poliţişti, înalţi funcţionari publici, oameni cu influenţă. Mulţi doar şi-au marcat terenul cu ciment în speranţa că într-o bună zi vor ridica o vilă la munte. Drumurile care leagă aceste construcţii sunt făcute praf. Cumva, muntele se răzbună pe oamenii care au venit aici. Constantin Pănescu a fost printre primii hotelieri din zonă. Pănescu a simţit potenţialul locului încă de la început. Acum conduce Asociaţia hotelierilor din Rânca. Iarna, aici s-ar putea schia pe toţi munţii. Deocamdată sunt doar planuri care de ani buni nu au reuşit să fie aplicate. Între timp, în Rânca au apărut peste o mie de construcţii. În Strategia de dezvoltare durabilă a judeţului Gorj 2011-2020 se arată că, din tot judeţul, Rânca reprezintă principalul pol de atracţie pentru turişti, înainte de operele lui Brâncuşi. Ministerul Turismului are de ani buni planuri pentru dezvoltarea domeniului schiabil de aici. Au rămas pe hârtie. Povestea acestui loc începe în 1930, când Banca Populară Gilortul din Novaci a ridicat 6 cabane pe munte cu sprijinul premierului din acea vreme, Gheorghe Tătărăscu. După Revoluţie, pe la mijlocul anilor 90, primăriile din comuna Baia de Fier şi oraşul Novaci au început să concesioneze pe 49 de ani loturi de doar 200 de mp celor care doreau să construiască în vârful muntelui şi au deschis o adevărată cutie a Pandorei. Preţurile au fost derizorii. Au pornit de la 35 de dolari pe an pentru un lot. Nu a existat nicio logică după care s-au ridicat casele, iar primarii s-au mulţumit doar să încaseze bani de pe urma construcţiilor fără să impună şi norme de urbanism. Mai mult, un adevărat război s-a dus şi se duce în continuare între cele două localităţi pe acest vârf de munte. Linia de graniţă trece haotic printre case, unele aparţin – după cum spuneam - oraşului Novaci, altele, comunei Baia de Fier. Dar nici Novaciul şi nici Baia de Fier nu fac nimic pentru amenajarea acestei zone. Cele două primării se judecă de ani buni pe acest pământ. Din 2011, Rânca are canalizare, construită pe fonduri europene de preaderare, canalizare ce a costat 3.600.000 euro, deşi oficial nu a funcţionat nici măcar o zi de la recepţia făcută acum 7 ani. Cu toate că avea serioase probleme de construcţie, canalizarea fost recepţionată în 2011. Nici acum nu are autorizaţie de la mediu şi nu s-au încheiat contracte cu oamenii locului pentru folosire. Gurile de canal s-au distrus, ţevile, montate aiurea, s-au înfundat. Întrebarea la care nu răspund autorităţile este: dacă acest sistem de canalizare nu are autorizare, de unde e generată apa? Sau lichidul care curge pe aici? Răspunsul vine imediat de la un proprietar de vilă: “E nasol. E rău. E drumul ăsta nasol aici”. ″- Aveţi fosă sau curge în asta? - Acum ne-am racordat. Majoritatea. - Şi ce produceţi e aruncat la canal?- E recepţionată.” Prin urmare, la îndemnul şi cu ştirea autorităţilor, multe vile s-au racordat la canalizare şi deversează de ani buni mizeria în canal. Problema este că staţiile de epurare nu funcţionează. Staţia e năpădită de bălării şi toate dejecţiile care ajung în ea sunt deversate fără nicio filtrare în pădure. Au fost sesizate toate autorităţile din România. Degeaba. Acum câteva luni, sesizarea pare să fi ajuns pe masa Comisiei Europene. În Rânca sunt 4 staţii de epurare. Canalele sunt înfundate cu mizerie. Şi tot ce ajunge aici se varsă în pădure. Mai mult, conducta principală de canalizare a fost prost amplasată şi multe pensiuni nu se pot racorda la ea. Prin urmare toată poiana din zona construcţiilor e îmbibată de mizerie revărsată din fose. Şi nimeni nu se fereşte să ascundă acest aspect. Fosele se revărsă şi pe mijlocul drumului, chiar mai sus de hotelul lui Constantin Panescu. Un câine mort de câtva timp zace în putrefacţie în mijlocul drumului. Fraţii lui, rămaşi în viaţă, se reped la turiştii care se plimbă pe mijlocul drumului pentru că trotuare în Rânca nu prea există. Singura staţie de epurare în care se aude zumzetului unui motor este în zona care aparţine comunei Baia de Fier. Dar dejecţiile ies din instalaţie aşa cum intră. Iarna, în staţiune sunt şi zece mii de turişti pe zi. Toată mizeria produsă e aruncată în pădure. Canalizarea s-a făcut pe fonduri europene de preaderare în 2008-2011 sub directa supraveghere a Consiliului Judeţean, care în acea perioadă era condus de Ion Călinoiu. După plecarea de la Cosiliul Judeţean, Călinoiu a ajuns şef al Serviciului de Gospodărire a Apelor Gorj, instituţie cu atribuţii şi în stoparea mizeriei care se scurge în păraiele din munte. Într-un răspuns transmis oamenilor din zonă, Garda de Mediu anunţa că nu poate efectua măsurători întrucât nu deţine echipamente şi arată că acest lucru trebuie făcut de instituția condusă de Călinoiu. Anul trecut autorităţile au hotărât să predea canalizarea în administrarea Societăţii Aparegio Gorj, care a venit la faţa locului şi a constatat că instalaţia de canalizare are mai multe probleme din construcţie. Ţevile au fost montate aiurea, înfudate cu beton, iar staţiile de epurare nu au toate echipamentele necesare funcţionării. Canalizarea a fost făcută de firma Primacons. Terminată în 2011 şi recepţionată final în 2013, când autorităţile au constatat că timp de 22 de luni lucrarea s-a comportat corespunzător şi s-au declarat mulţumite. Comisia de recepţie a fost condusă de viceprimarul Novaciului Ion Manta. Constantin Pănescu, preşedintele Asociaţiei Cabanierilor din Rânca ne spunea că, în acest wekeend trebuia să se desfăşoare, aici- ca până acum şapte ani- manifestarea denumită Zilele Staţiunii Râncii, care a avut în 2013, prima ediţie….Dar, din păcate, cu actualii primari - Dumitru Turbăceanu, la Baia de Fier şi Dumitru Leuştean, la Novaci - în cei şapte ani nu s-au făcut pentru Rânca nici cele mai elementare programe de investiţii, precum în toată ţara asta , ţară din Uniunea Europeană! Măcar acea asfaltare de 10-12 km de străduţe şi aleei, deci ce să mai vorbim de bani pentru organizarea acestei sarbatori… Cu toate că, pentru sponsorizarea unor raliuri în această vară, spre exemplu, s-au găsit destule sute de milioane !!! Să nu mai vorbim de faptul că, încă din februarie 2017, comuna Baia de Fier a fost declarată Staţiune de Interes Local, prin Hotărâre de Guvern !!! Staţiune fără canalizare funcţionabilă , staţiune cu străzi impracticabile în ciuda unor dese intervenţii de refacere, Staţiune fără un loc de joacă pentru copii, Staţiune fără un trotuar sau o băncuţă cu coş de gunoi lângă ea….Staţiune care, împreună cu partea ce aparţine de Novaci, tot staţiune este, dacă e să ne luăm dupa actele din 24 august 1935 când a fost declarat Staţiune Climatică (dar nimeni nu profită de acest lucru, să desfăşoare ceva programe), aduce în Rânca prin cele aproape 700 de investiţii private, un număr de turişti impresionant de mare: circa 300 de mii pe an, cu peste 500 de mii de înnoptări, mai spune Constantin Pănescu, dar, cu toate astea, nimic nu se întâmplă !!! Şi tot el continuă: Câteodată, ne este ruşine să răspundem miilor de turişti pe care i-am fidelizat şi ne întreabă: chiar nu avem pe nimeni să ne ajute să facem ceva în această zona mirifică, nu avem primari, nu avem …, nu avem ???!!! Iar noi, răspundem ruşinaţi că avem doi primari, doi viceprimari, doi secretari, doi jurişti, 28 de consilieri şi peste o sută de angajaţi publici, dar nu sunt aleşi de noi, iar prefectul – care, prin atribuţiile sale ar putea să … pună piciorul în prag, este prea politic-os să faca acest lucru ! Aşa că dragi Fii ai Gorjului din Bucureşti şi de pretutindeni,- care ne-aţi călcat pragul chiar vara trecută şi aţi putut constata, la faţa locului, situaţia de fapt - dragi prieteni, noi răbdăm încă, plini de amăraciunea turiştilor care nu au cum să ajungă pe străzi spre cabanele rezervate, că nu au pe unde să se plimbe din lipsa trotuarelor ...., dar şi de amărăciunea noastră că suntem cea mai mare investiţie privată a Gorjului (Rânca), de peste 250 milioane euro, cu sute de angajaţi şi nimeni nu face nimic !!! Prin acest apel, am convingerea că măcar dumneavoastră membrii Ligii Culturale FIII GORJULUI din Bucureşti, ceilalţi fii ai Gorjului din ţară, prin influenţa dumneavoastră spre factorii decidenţi, printr-un eventual ajutor financiar, să ne întindeţi o mână de ajutor frăâesc şi gorjenesc !!! Asociația investitorilor din Ranca face apel la toți gorjeni inclusiv la Liga Culturală să ajute aceasta zona să devină "turistică " nu numai prin construcțiile de pensiuni și hoteluri ....ci și prin infrastructura necesară ! Vă salut prieteni şi să aveţi o toamnă plină de roade !!! şi-a încheiat apelul de suflet Constantin Pănescu, preşedintele Asociaţiei Concesionarilor din Rânca. Avem certitudinea că, prin publicarea acestui material în preziua întâlnirii de toamnă a Ligii Culturale Fiii Gorjului de la Bucureşti, apelul de suflet al cabanierilor din Rânca să găsească ecoul dorit şi sprijinul membrilor şi conducerii acestei Ligi, dar şi să se constituie într-un ultim semnal de alarmă adresat autorităţilor judeţene şi factorilor decizionali de la nivelul Gorjului pentru salvarea acestei staţiuni montane.                                                                                                        Marius Becherete & Ionel Cilica Diaconu

Postat în:: , ,

ziarul universul

Ziarul Universul

Săptămânal de informare, anchetă şi comentarii. Fondat: 1884 Luigi Cazzavillan, 2001 Ion Cilica-Deaconu Contact.

Lasa un comentariu