>
  • Politica

  • Economie

  • Sport

  • Actualitate

  • Editorial

  • Social

  • Dezvaluiri

Marile evenimente geopolitice care au marcat anul 2018. Criza din Coreea de Nord, urmată de cea în desfăşurare a tratatului forţelor nucleare

Ascensiunea populismului, accentuarea declinului democraţiei, creşterea influenţei Chinei, intensificarea disensiunilor comerciale, o nouă cursă a înarmării nucelare şi alte evoluţii îngrijorătoare din 2018 par să indice că noul an va fi probabil cel puţin la fel de zbuciumat ca cel anterior.
Imaginea articolului Marile evenimente geopolitice care au marcat anul 2018. Criza din Coreea de Nord, urmată de cea în desfăşurare a tratatului forţelor nucleare

2018 - Începutul sfârşitului crizei din Coreea ori doar un respiro?
Surprinzătoarea detensionare a situaţiei din Peninsula Coreea, după un an 2017 marcat de ameninţări şi declaraţii belicoase şi numeroase teste balistice şi atomice, reprezintă poate cel mai important eveniment geopolitic al anului 2018.
Ofensiva diplomatică a Coreei de Nord a început chiar de pe 1 ianuarie 2018, atunci când Kim Jong Un, liderul regimului de la Phenian, în mesajul său de Anul Nou, s-a arătat dispus să trimită sportivi nord-coreeni la Jocurile Olimpice de Iarnă din Coreea de Sud.
 A urmat apoi defilarea sportivilor din cele două Coreei sub acelaşi steag, o premieră în ultimii 12 ani, iar apoi, în aprilie, prima întrevedere între liderii de la Seul şi Phenian, în "Satul Păcii" Panmunjom din zona demilitarizată.
Pe 12 iunie, la Singapore, a avut loc întrevederea istorică între Kim Jong-Un şi preşedintele SUA, Donald Trump. Cu această ocazie, cei doi lideri au anunţat angajamentul denuclearizării Peninsulei Coreea,
Totuşi, specialişti în relaţii internaţionale avertizează că întâlnirea de la Singapore a generat doar rezultate simbolice, însă nimic concret.
Situaţia rămâne calmă, dar Kim Jong-Un nu pare dispus să renunţe la programele de înarmare atomică şi balistică, astfel că negocierile SUA-Coreea de Nord sunt în impas.
Trump şi Kim Jong-Un au semnalat că doresc să se întâlnească din nou, însă eşecul discuţiilor ar putea duce la reluarea ameninţărilor şi escaladarea crizei.
O nouă cursă a înarmării? Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare şi "Armele Minune" ale Rusiei
În martie, preşedintele Vladimir Putin a anunţat că Rusia dezvoltă o serie de noi arme strategice inovatoare ce pot fi echipate cu focoase nucleare, inclusiv rachetele balistice Sarmat, sistemul de rachete hipersonice Avangard, o dronă subacvatică ce poate distruge porturile inamice sau o rachetă intercontinentală cu propulsie atomică.
În octombrie, Donald Trump şi-a declarat intenţia retragerii SUA din Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF), iar pe 4 decembrie, Washingtonul a oferit Rusiei 60 de zile pentru a se conforma prevederilor acordului.
Administaţia Trump susţine că Rusia a încălcat acest Tratat, dar Moscova a acuzat în mai multe rânduri că sistemele antibalistice instalate de Statele Unite în Europa, inclusiv în România, constituie încălcări ale acordului.
O alta problema o reprezintă China, ţară ce nu a semnat acordul, care însă are rachete ce încalcă termenii acordului.
O intensificare a cursei înarmării ar putea provoca o criză politică în NATO, în contextul tensiunilor tot mai acute în relaţia transatlantică.
Ascensiunea populismului, declinul democraţiei şi modelul chinez de autocraţie
Ascensiunea populismului a continuat în ritm rapid, astfel că la "jumătatea lui 2018, economiile conduse de formaţiuni democratice clasice au reprezentat doar o treime din PIB-ul comun al G20, comparativ cu 83% în 2017", conform unui studiu realizat de Bloomberg Economics. Ulterior au mai fost aleşi încă doi preşedinţi populişti, Andres Manuel Lopez Obrador (Mexic) şi Jair Bolsonaro (Brazilia).
Principiul "mai întâi America", promovat de Donald Trump, a influenţat retorica şi acţiunile liderilor populişti şi naţionalişti din Europa şi America Latină.
La fel ca Trump, candidaţii populişti din diverse ţări au profitat de incapacitatea liderilor politici convenţionali de a gestiona în mod adecvat chestiuni care au provocat temeri în rândul populaţiei, cum ar fi globalizarea, problemele economice, migraţia, corupţia.
Exploatarea temerilor populaţiei a propulsat la putere formaţiuni populiste, aşa cum este cazul Ligii Nordului în Italia sau Partidului Libertăţii în Austria.
Mai mult, nivelul de control social exercitat de preşedintele Chinei, Xi Jinping, reprezintă o ameninţare directă la adresa valorilor democratice din întreaga lume, consideră editorialistul Simon Tisdall într-un material pentru cotidianul The Guardian.
Xi Jinping, cel mai puternic lider chinez modern după Mao Zedong, şi-a consolidat anul acesta puterea, prin eliminarea limitei de doua mandate prezidentiale, astfel devenind de facto preşedinte pe viaţă.
În contextul creşterii influenţei economice a Chinei, în special în Asia de Sud-Est şi Africa, este de aşteptat ca modelul de represiune şi control social promovat de Xi Jinping să fie imitat de despoţi din alte ţări ce aspiră să extirpe orice vestigiu de pluralism politic ori dizidenţă.
2018 - Anul Protestelor
Milioane de oameni din întreaga lume au ieşit pe străzi pentru a protesta faţă de corupţie, inechitate, ascensiunea autoritarismului etc.
Cele mai ample mişcări de protest din 2018 au fost cele din Franţa şi Fâşia Gaza.
Începând din noiembrie, sute de mii de persoane au participat la protestele săptămânale organizate în Franţa de Mişcarea "Vestelor Galbene", care denunţă majorarea preţurilor la carburanţi şi erodarea nivelului de trai.
Franţa a fost şocată de imaginile care au surprins protetatari cu cagule în confruntări cu forţele de ordine. Arcul de Triumf de la Paris a fost vandalizat, numeroase magazine au fost jefuite, iar mai multe maşini au fost incendiate.
În încercarea de a calma spiritele, preşedintele francez Emmanuel Macron a promis majorari de salarii şi scutiri de taxe, însă protestele violente au continuat şi după anunţarea acestor concesii.
Începând din 30 martie 2018, mii de palestinienii au participat săptămânal la protestele violente de la graniţa Israelului cu Fâşia Gaza. De aproape şapte luni, protestele continuă cu intensitate crescută, aproape 200 de palestinieni şi un militar israelian fiind ucişi până acum în încleştări. Manifestanţii protestează faţă de ocupaţia israeliană în teritorii locuite anterior de palestinieni, dar şi faţă de mutarea Ambasadei SUA la Ierusalim.
Un număr mare de persoane au ieşit şi Ungaria la aşa-numitele proteste faţă de "Legile Sclaviei", dar şi faţă de alte politici ale premierului Ungariei, Viktor Orban, a cărui autoritate părea de nezdruncinat până acum. Manifestanţii au contestat o reforma în domeniul muncii, dar şi implicarea Guvernului Orban în domeniul justiţiei.

În Armenia, un val de proteste antiguvernamentale a provocat căderea Guvernului de la Erevan, iar liderul manifestanţilor, Nikol Pashinyan, a devenit premier.
Proteste, uneori violente, s-au mai înregistrat şi în Republica Moldova, Polonia, Serbia, Venezuela sau România.
Presa sub asediu - Cazul Khashoggi
Într-o regiune în care sute de mii de oameni au murit în urma conflictelor, asasinarea cu brutalitate a jurnalistului disident Jamal Khashoggi, de agenţi saudiţi, a fost unul dintre cele mai semnificative evenimente din 2018.
Khashoggi, asasinat în Consulatul Arabiei Saudite din Istanbul, a generat critici vehemente la nivel internaţional împotriva Riadului, prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, fiind suspectat de implicare în asasinat. Riadul a negat însă vehement aceste acuzaţii.
Donald Trump a fost şi el criticat după ce a afirmat că, din considerente strategice, îl sprijină pe prinţul moştenitor saudit, indiferent dacă acesta este implicat sau nu în asasinarea jurnalistului.
În anul 2018 au fost ucişi 80 de jurnalişti în întreaga lume, cel mai ridicat număr din ultimii trei ani, conform organizaţiei Reporteri fără frontiere (RSF).
Organizaţia avertizează că intensificarea încercărilor de controlare a mass-mediei şi "climatul de ură şi animozitate" faţă de jurnalişti, încurajat de lideri politici, reprezintă "ameninţări la adresa democraţiei".

SUA versus restul lumii în privinţa comerţului
Încă din timpul campaniei prezidenţiale, Donald Trump a promis că va duce o politică agresivă în domeniul comercial, vizând în special China, iar în 2018 a pus în aplicare această promisiune.
În martie, Donald Trump a iniţiat aplicarea unor taxe vamale suplimentare, vizând importurile de oţel şi aluminiu din cele mai multe ţări, inclusiv China, dar şi ţări aliate. Au urmat tarife suplimentare asupra unor importuri din China în valoare totală de 250 de miliarde de dolari.
În replică, UE, China şi alte ţări au aplicat de măsurile comerciale de retorsiune împotriva unor produse fabricate în Statele Unite, afectând serios economia americană.
În iulie, Administraţia Trump a suspendat decizia de impunere de taxe vamale suplimentare asupra vehiculelor importate din ţările UE, iar în noiembrie, Trump şi preşedintele chinez Xi Jinping au încheiat la un armistiţiu comercial de 90 de zile.
Însă acest armistiţiu fragil nu reprezintă nicidecum sfârşitul disputei comerciale sino-americane, aşă că se preconizează că subiectul va continua să fie în prim plan şi în 2019.
Pe de altă parte, după discuţii dure, SUA, Canada şi Mexic au reuşit să renegocieze Acordul nord-american de liber-schimb (NAFTA), iar UE şi Japonia au semnat în iulie un acord comercial, ce creează o zonă de liber schimb care generează aproape o treime din PIB-ul mondial.

Cazul Skripal - un nou punct minim în relaţiile dintre Occident şi Rusia
Pe 4 martie, în orăşelul britanic Salisbury a avut loc un atac neurotoxic ce l-a vizat pe fostul spion rus Serghei Skripal şi pe fiica acestuia, Iulia Skripal. Cei doi şi-au revenit în urma atacului, dar, o femeie intoxicată în iulie cu aceeaşi substanţă a decedat.
Marea Britanie şi alte ţări occidentale din cadrul NATO şi UE au atribuit atacul Rusiei, dar Moscova a negat orice implicare în acest atac şi a sugerat că incidentul ar putea fi o înscenare.
Incidentul a cauzat o deteriorare suplimentară a relaţiilor între Rusia şi Occident, zeci de state expulzând aproximativ 150 de diplomaţi ruşi. În replică, Moscova a expulzat acelaşi număr de diplomaţi din ţările respective.

Pacea a rămas evazivă în cazul celor mai multe războaie şi în 2018
Intensitatea războiul civil din Siria s-a redus în 2018, după ce în urma luptelor sângeroase din anii anteriori au fost eliberate majoritatea teritoriilor ocupate de reţeaua teroristă Stat Islamic şi au fost lichidate o serie de poziţii strategice ale rezistenţei anti-Assad. Preşedintele Bashar al-Assad, deşi a spulberat speranţele opoziţiei de a îl înlătura de la putere, mai are multe lupte dificile de dus împotriva rebelilor pentru a obţine victoria finală.
Conflictul sirian a rămas însă la fel de complex, în urma intervenţiilor militare ale Turciei şi atacurilor aeriene ale Israelului, dar cel mai surprinzător eveniment este retragerea trupelor americane din nordul Siriei, anunţată de Trump în luna decembrie, evoluţie ce modifică radical raportul de forţe din zonă.
Se pare că decizia surprinzătoare privind Siria a fost luată de Trump fără să se consulte cu principalii consilieri prezidenţiali şi cu ţările aliate. În acest context, secretarul Apărării din SUA, James Mattis, şi-a prezentat demisia.
Războiul civil din Yemen, intrat în al patrulea an de existenţă în 2018, a generat cea mai gravă criză umanitară din lume, potrivit ONU.
Situaţia în estul Ucrainei a rămas una tensionată, însă incidentele violente au fost rare. Conflictul s-a amplificat din nou în noiembrie, după incidentul naval dintre Rusia şi Ucraina din strâmtoare Kerci. Tensiunile probabil nu se vor reduce până la alegerile prezidenţiale ucrainene, programate pe 31 martie.
2018 a fost un an deosebit de sângeros în Afganistan, cu forţele guvernamentale încercând din greu să reziste atacurilor tot mai intense ale insurgenţilor talibani, iar mii de civili au murit în atentate, în cursul confruntărilor armate sau în urma bombardamentelor efectuate de aviaţia SUA.
În luna decembrie, reprezentanţi ai talibanilor au acceptat să participe la discuţii cu emisarul SUA pentru reconciliere în Afganistan, însă negocierile între cele două părţi se anunţă dificile, mai ales că talibanii nu recunosc legitimitatea Administraţiei de la Kabul.
Reactivarea crizei iraniene
În mai 2018, Donald Trump a anunţat retragerea SUA din Acordul nuclear semnat de marile puteri cu Iranul în anul 2015, pe care l-a catalogat drept "defectuos", "decăzut şi putred". UE, Rusia şi China au indicat că doresc să menţină înţelegerea.
Strategia, susţinută de Israel şi Arabia Saudită, este de a forţa Iranul să revină la masa negocierilor şi de a nu se mai implica în conflictele din Yemen, Siria, Liban.
În replică, Iranul a ameninţat că ar putea bloca Strâmtoarea Hormuz, prin care sunt transportate zilnic 30% dintre resursele de petrol utilizate la nivel mondial.
Sancţiunile impuse de Washington asupra Teheranului vor determina o deteriorare şi mai mult a situaţiei economice a Iranului, astfel că riscul unei escaladări a crizei este destul de ridicat.(Mediafax)

Postat în:: , ,

ziarul universul

Ziarul Universul

Săptămânal de informare, anchetă şi comentarii. Fondat: 1884 Luigi Cazzavillan, 2001 Ion Cilica-Deaconu Contact.

Lasa un comentariu